baldabac's corner

Împachetându-mi bagajul pentru anulata călătorie la Atena, mi-a revenit accidental în memorie episodul „chiloţilor turceşti”.

Emisiunea „Cap şi Pajură” de la I-Realitatea TeVe îi reunea în serile de vineri, pare-mi-se, pe CTP şi Hurezeanu. N-am înţeles combinaţia ... Dar asta este irelevant.

Relevant ar fi că au ajuns cei doi să discute tam-nesam despre cartea lui Liiceanu „Scrisori către fiul meu”, o carte în care...

...

.. autorul „se dezbracă” în faţa cititorilor lui, dezvăluind intimităţi şi subiecte „delicate”, de la care cineva cu greu se poate abţine a nu le devora pe nerăsuflate.

Hurezeanu îi adresează partenerului său de emisiune inspirata întrebare: „Şi, Domnule Popescu, ce părere aveţi despre „Scrisori către fiul meu”?”

CTP, ridicându-şi sprâncenele, luându-şi mina cea mai serioasă dintre negricioasele ipostaze ale feţei sale şi tragând adânc aer în piept, a răspuns cu amprenta stilistică consacrată: „Domnule, am şi eu o mărturisire de făcut: ... [timp de suspans ...] EU PORT CHILOŢI TURCEŞTI”

„Ahhh, deci purtaţi, totuşi!” i-a scăpat în mod adorabil lui Hurezeanu.

Acum, că dubiul colectiv a fost clarificat, mă întorc la o întrebare subsidiară: care este diferenţa dintre cei Made in Turkey şi cei cu origini în alte colţuri ale lumii?